Prin ochii mei...

 Sunt aici. Sunt aici să te încurajez. Asta simt.Asta fac. Ceva mai puternic decât mine mă împinge să scriu asta pentru tine. Să scriu o binecuvântare care va ajunge să fie citită de tine, de cel ce ai nevoie. Lucrul pe care  mi-l doresc, cel pentru care mă rog e ca tu să aflii ce înseamnă bucuria Cerului. Să aflii cum e să dormi liniștit, să nu te mai temi, să nu îți mai pui întrebări ci să găsești totul privind în sus. Privind la Cel ce e în control. La Cel ce dormea liniștit în barcă în toiul furtunii știind că totul urma să se umple de pace la Cuvântul Său. Vreau ca tu să începi să trăiești această pace despre care eu scriu. Să o trăiești și să o guști din plin. Ce te desparte de ea? E o rugăciune. Cere-o și ți se va da. Lasă-ți sufletul să atingă Cerul.Să stea în brațele Celui ce l-a creat.                              Nimic nu e mai împlinitor decât să fii în casa în care te-ai născut.

     E așa interesat cum lucrează Dumnezeu. Mereu rămân uimită de lucrările lui...El are un mod aparte prin care să-ți reamintească  cine ești și care e scopul tău. Spun asta din propria experiență. În momentele în care mă lăsam condusă de tot ce e în jur, persoane, sentimente (nocive) și trăiri. Le savuram așa mult cu atâta pasiune ca și cum nimic din toate cele..nu ar fi putut să dispară vreodată. Dar cu timpul,persoanele s-au dovedit a nu fi acele suflete pe care le-am apreciat la început, s-au dovedit a fi niște impresii, imagini, nicidecum esență și adevăr. Sentimentele nocive...de ce le numesc așa? Pentru că din extazul,adrenalina și fericirea care m-au marcat inițial , spre sfârșit se transformaseră într-un foc. Un foc ce pe zi ce trecea mă consuma tot mai mult. Am lăsat mereu durerea să-și facă cuib în viața mea, considerând-o parte din mine. Și poate chiar așa e. Dar ea mă afunda, în loc să mă invețe și să mă crească, mă lovea și mai mult. Sau poate nu știam eu cum să mă folos