Simt, gândesc și scriu...





                         Sunt îndrăgostită.

Mă cuceresc îmbrățișările, cuvintele pline de pozitivism, oamenii și modul în care pot arăta că le pasă. Mă cuceresc vorbele pline de emoții și sentimente. Mă cuceresc faptele ce vor mereu să demonstreze ceva. 
Mă cuceresc oamenii devotați, plini de 
o dorință de schimbare și autodepășire..
o dorință de cunoaștere și o continuă învățare.Sunt indrăgostită
de tot ce mă înconjoară. 
Simt și arăt. Scriu și trăiesc.
 Scriu seara când totul e mai profund..când sufletul vorbește și creierul execută..când gândurile se pierd prin adâncuri. 
Scriu dimineața când totul e mai limpede..mai clar și sufletul meu vede adevărata realitate. Simt, gândesc și scriu.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Micile șoapte ale sufletului

Imagine
       Furtună. Furtună afară, în casă  și în suflet. Prinsă, luată și aruncată  dintr-o parte în alta ca și cum sunt a tuturor  dar în final sunt a nimănui.  Vreau sa fiu a cuiva. Sau poate nu.  Cine a pus limitele frumuseții? Presupun  că standardele lumii. Mă descriu altfel.  O combinație...de putere cu slabiciune... de ambiție și renunțare. Soarele mă face  să mă văd mai vie..însă noaptea sufletul meu vorbește...cred că ai fi interesat  să-l asculți. Sau te-ai speria. El vorbește  prin rânduri scrise pe hârtie... și se descoperă celor ce știu sa citească printre ele.
Citiți mai multe

Când intervine Dumnezeu

Imagine
     E așa interesat cum lucrează Dumnezeu. Mereu rămân uimită de lucrările lui...El are un mod aparte prin care să-ți reamintească  cine ești și care e scopul tău. Spun asta din propria experiență. În momentele în care mă lăsam condusă de tot ce e în jur, persoane, sentimente (nocive) și trăiri. Le savuram așa mult cu atâta pasiune ca și cum nimic din toate cele..nu ar fi putut să dispară vreodată. Dar cu timpul,persoanele s-au dovedit a nu fi acele suflete pe care le-am apreciat la început, s-au dovedit a fi niște impresii, imagini, nicidecum esență și adevăr. Sentimentele nocive...de ce le numesc așa? Pentru că din extazul,adrenalina și fericirea care m-au marcat inițial , spre sfârșit se transformaseră într-un foc. Un foc ce pe zi ce trecea mă consuma tot mai mult. Am lăsat mereu durerea să-și facă cuib în viața mea, considerând-o parte din mine. Și poate chiar așa e. Dar ea mă afunda, în loc să mă invețe și să mă crească, mă lovea și mai mult. Sau poate nu știam eu cum să mă folos
Citiți mai multe