Micile șoapte ale sufletului







       Furtună. Furtună afară, în casă 
și în suflet. Prinsă, luată și aruncată 
dintr-o parte în alta ca și cum sunt a tuturor
 dar în final sunt a nimănui.
 Vreau sa fiu a cuiva. Sau poate nu. 
Cine a pus limitele frumuseții? Presupun 
că standardele lumii. Mă descriu altfel. 
O combinație...de putere cu slabiciune...
de ambiție și renunțare. Soarele mă face
 să mă văd mai vie..însă noaptea sufletul meu vorbește...cred că ai fi interesat
 să-l asculți. Sau te-ai speria. El vorbește 
prin rânduri scrise pe hârtie...
și se descoperă celor ce știu sa citească printre ele.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fugi, retrage-te...

Locul tău...

A venit primavara!