Micile șoapte ale sufletului

       Furtună. Furtună afară, în casă 

și în suflet. Prinsă, luată și aruncată 

dintr-o parte în alta ca și cum sunt a tuturor

 dar în final sunt a nimănui.

 Vreau sa fiu a cuiva. Sau poate nu. 

Cine a pus limitele frumuseții? Presupun 

că standardele lumii. Mă descriu altfel. 

O combinație...de putere cu slabiciune...

de ambiție și renunțare. Soarele mă face

 să mă văd mai vie..însă noaptea sufletul meu vorbește...cred că ai fi interesat

 să-l asculți. Sau te-ai speria. El vorbește 

prin rânduri scrise pe hârtie...

și se descoperă celor ce știu sa citească printre ele.