Micile șoapte ale sufletului
Furtună. Furtună afară, în casă
și în suflet. Prinsă, luată și aruncată
dintr-o parte în alta ca și cum sunt a tuturor
dar în final sunt a nimănui.
Vreau sa fiu a cuiva. Sau poate nu.
Cine a pus limitele frumuseții? Presupun
că standardele lumii. Mă descriu altfel.
O combinație...de putere cu slabiciune...
de ambiție și renunțare. Soarele mă face
să mă văd mai vie..însă noaptea sufletul meu vorbește...cred că ai fi interesat
să-l asculți. Sau te-ai speria. El vorbește
prin rânduri scrise pe hârtie...
Comentarii
Trimiteți un comentariu